Ing. Vasile Toma: Stadiile fermentării gunoiului de grajd şi accesibilitatea elementelor nutritive din acesta

Tags: ingrasaminte, ingrasamant gunoi de grajd, ingrasamant natural

Absorbţia de către plante a elementelor nutritive din gunoiul de grajd aplicat solului depinde de stadiul său de fermentare, de condiţiile de mineralizare după introducerea lui în sol de provenienţa gunoiului. Se cunosc patru tipuri de gunoi după stadiul de fermentare:
1. gunoi proaspăt – culoarea paielor este neschimbată iar extractul apos din gunoi are culoarea galbenă;
2. gunoi semifermentat – paiele capătă o culoare brună şi greutatea gunoiului se micşorează;
3. gunoi bine fermentat – paiele nu se pot distinge cu uşurinţă iar greutatea iniţială a gunoiului se reduce cu aproximativ 50 %;
4. gunoi putred sau mraniţă – are aspect pământos iar greutatea faţă de cea iniţială scade la 25 %.

Indiferent de stadiul de fermentare gunoiul de grajd este un îngrăşământ ce conţine toate elementele necesare nutriţiei plantelor.

Accesibilitatea elementelor nutritive din gunoi pentru plante depinde de elementele:

POTASIUL se află sub formă de săruri anorganice solubile şi uşor accesibile plantelor. Absenţa ionilor de Cl şi SO4 cu care este asociat potasiul în îngrăşămintele minerale, conferă întâietate potasiul din gunoiul de grajd mai ales la culturile sensibile la concentraţii ridicate de clor cum este cartoful, viţa de vie, tomatele etc.;

FOSFORUL Accesibilitatea acestuia din gunoi are loc pe măsura mineralizării compuşilor organici sub acţiunea microorganismelor. Fosforul se valorifică superior în primul an de la aplicare în cazul gunoiului de grajd (aproximativ 30 %) faţă de îngrăşămintele minerale (10 – 20 %);

AZOTUL – accesibilitatea acestuia din gunoiul de grajd depinde de stadiul de descompunere, specia de animale de la care provine, tipul de sol, condiţiile climatice, anotimpul aplicării etc. Plantele folosesc mai mult azot în primul an de la aplicare de la gunoiul semifermentat comparativ cu gunoiul din alte stadii de fermentare.

În accepţia celor mai mulţi cercetători în primul an de aplicare se foloseşte:

23 % din gunoiul semifermentat;
18 % din gunoiul fermentat;
8 % din gunoiul proaspăt;
5 % din gunoiul mraniţă.

Gunoiul proaspăt conţine puţin azot accesibil plantelor şi numai sub formă amoniacală. El asigură azot în primul an culturilor cu perioadă lungă de vegetaţie, ca de exemplu: porumb, rădăcinoase, furajere, cartofi de toamnă, varză de toamnă.

Culturile cu perioada scurtă de vegetaţie profită puţin de azotul şi fosforul existente în gunoiul proaspăt. Atenţie dacă gunoiul este păios, microorganismele din sol pot consuma o parte din azotul mineral pentru sinteza plasmei lor, devenind concurent al plantelor cultivate în ce priveşte consumul de elemente nutritive. Se estimează că 50 – 60 % din azotul total al gunoiului aplicat are efect direct sau remanent asupra culturilor, 10 – 20 % se pierde prin volatilizare sau denitrificare, iar restul se infiltrează în straturile de sol inferioare celui de distribuţie a rădăcinilor.

Valorificarea potasiului şi fosforului din gunoiul de grajd în primul an de la aplicare are valori superioare îngrăşămintelor minerale.

În cazul azotului coeficientul de valorificare din îngrăşămintele minerale este cuprins între 30 – 80 % din cel aplicat în timp ce la gunoiul de grajd acesta ajunge la numai 20 – 25%. De aceea când se foloseşte gunoi de grajd este necesar pentru completarea şi folosirea îngrăşămintelor minerale.

Un exemplu edificator privind modul cum se completează cele două tipuri de îngrăşăminte este următorul: dacă se consideră că o tonă de gunoi conţine 4,5 kg azot, 1,09 kg fosfor şi 4,5 kg potasiu, la o doză de 3 tone gunoi se aplică:

135 kg N;
32,7 kg P;
135 kg K;

şi luăm coeficienţi de valorificare:

20 – 25 % N;
30 % P;
60 % K;

rezultă că în primul an după aplicare plantele folosesc 27 – 37 kg N; 9,8 kg P; 80 kg K.

Pentru obţinerea unei producţii de 5 tone boabe porumb la hectar este necesar pentru consumul plantelor o cantitate de 125 kg N; 22 kg P; 125 kg K, de aici se observă şi nevoia intervenţiei prin îngrăşăminte minerale care conţin N şi P pentru realizarea recoltei amintite.

Recolta maximă se obţine dacă se utilizează concomitent îngrăşăminte organice şi minerale.

Efectul remanent al gunoiului de grajd durează 2 – 3 ani. Utilizarea elementelor nutritive din gunoiul de grajd depinde şi de fertilitatea solului. Pe soluri sărace în humus, acide sau alcaline, gunoiul de grajd are efecte superioare, crescând mai mult coeficienţii de valorificare a elementelor nutritive, comparativ cu solurile având fertilitate ridicată.

Autor: ing. Vasile Toma

ClubAgricultura.ro - intrebarea zilei

Articole conexe:

• » Studiu de piata: Fermierii, interesati de pretul cerealelor si de pretul inputurilor - seminte, ingrasaminte, pesticide
• » Poluare pe raul Ialomita. Producatorul de ingrasaminte chimice Amonil Slobozia, pe lista suspectilor
• » Cresteri ale comertului de marfuri in Portul Constanta. In top - animalele vii, ingrasamintele si cerealele
• » Scott’s le-a prezentat peisagiştilor oferta de seminţe şi îngrăşăminte
• » Piaţa îngrăşămintelor bio se extinde încet, dar sigur

Ultima ora

• » Subventia pe suprafata 2012: Aproape 22.000 de cereri de subventii in Teleorman, toti se intreaba cand se va plati subventia
• » Zootehnie 2012: Situatia subventiilor pe cap de animal la Calarasi, la speciile ovine si caprine
• » Situatia cererilor pentru subventia pe suprafata depuse in Harghita, in 2012
• » Subventiile agricole dupa 2014, subiect de maxim interes discutat astazi la conferinta Focus on Agriculture
• » Calendar PNDR 2012: A fost prelungita masura 121 - Modernizarea exploatatiilor agricole