Fermierul român a rămas cu aceleași probleme ca în perioada interbelică. Soluția este identică: asocierea și cooperativa agricolă
Tags: cooperative agricole, grupuri de producatori, publicatii de specialitate, cooperative agricole de productie
De un șir de ani, ne zbatem într-o criză cumplită. Rând pe rând toate clasele sociale cad în ghearele sărăciei și astăzi am ajuns să avem o pojghiță foarte subțire a societății, care o duce mai mult sau mai puțin mulțumitor; majoritatea populației însă nu este altceva decât umbra a ceeace a fost.
Așa își începea articolul V. Pșeneac, în luna septembrie a anului 1936. Materialul a fost publicat în revista SATUL, o revistă de cultură pentru popor și este semnat, atenție, nu de un jurnalist, ci de V. Peșneac: agronom, cooperator.
Simplitatea și lejeritatea stilului scriiturii dezvăluie un agronom obișnuit deopotrivă cu tractorul și stiloul. Informarea în agricultură se făcea, deci, nu doar la nivel academic, și nici în Poiana lui Iocan. Agricultura României interbelice avea publicații proprii, rețele de informare și comunicatori.
Context social și economic, paralela 1936 - 2010
Agricultura anului 1936 era proaspăt așezată pe făgașul obținut prin reforma agrară din 1921 (împroprietărirea țăranilor). Guvernul era condus de Gheorghe Tătărăscu încă din 1934 și ajunsese în 1936 la ceea ce a rămas în istorie drept guvernul Tătărescu (3). La 1 octombrie 1934, premierul Gheorghe Tătărăscu a prezentat demisia Guvernului, dar Regele Carol al II-lea l-a însărcinat tot pe Tătărăscu să formeze un nou Guvern. Vă sună cunoscut?
Avem deja mai multe similitudini între anul 1936 și prezent. Pământul fusese retrocedat în urmă cu un deceniu ceea ce a condus la fărâmițare, țara era condusă de același guvern (Tătărăscu 3, versus Boc 5). Societatea era împărțită între bogați și săraci iar clasa de mijloc era aproape absentă.
Potrivit economistului Virgil Madgearu, activitatea agricolă a anilor 1930-1935 se desfăşura pe principii extensive şi neraţionale, înregistrând un nivel scăzut al investiţiilor, practicând modalităţi de cultivare strict tradiţionale şi apelând în proporţie mică la utilizarea unor metode performante sau la folosirea îngrăşămintelor chimice. În România exista o stare de suprapopulaţie agricolă caracterizată prin disproporţionalitatea dintre numărul locuitorilor rurali (în creştere) şi mijloacele lor de subzistenţă (tot mai reduse).
De asemenea, o cauză importantă era preţul de vânzare al pământului care determina venituri agricole mici. Însă cel mai grav factor era fărâmițarea suprafeţelor de teren arabil, întrucât exploatațiile sub 10 ha reprezentau aproape 92% din numărul total al exploatărilor și 60% din totalul suprafeței arabile, cifre verificabile statistic.
În aceeași situație ne aflăm și azi, în toamna lui 2010. Haideți să vedem, însă, cum vedea agronomul cooperator Pșeneac eșirea din criză.
Eșirea din criză prin cooperație
Întreaga omenire pare că și-a pierdut drumul, curajul și avântul de altădată. Cu toți cunoaștem aceste lucruri și încercăm să le refacem și să le îndreptăm.
Suntem martori la mai multe sforțări, încercări ce se fac de către conducătorii țării; și ciudat lucru, nu credeam în măsurile care se iau, condamnăm totul chiar înainte de a le vedea introduse în viață. Am perdut încrederea în alții și ceeace este mai grozav e că am perdut încrederea și în noi înșine. Aceasta o vedem noi foarte bine prin cele ce se petrec în cooperația noastră de astăzi și cu toate acestea nu ne dăm seama sau mai bine zis nu căutăm să ne punem întrebarea încotro vom ajunge cu sistemul acesta de conlucrare. Criza bântue și amenință tot mai mult și tinde să dărâme organizarea noastră de stat, căci sunt multe neajunsurile simțite la sate.
Originea răului și căutarea eșirei din criză este la sate căci lipsa de organizare și îndrumare de care sufăr satele, a adus criza de astăzi. Lipsa de organizare și îndrumare a țăranului a produs tot răul de astăzi.
Mă întorc puțin la statisticile lui Madgearu și aflu că în 1937, raportat la suprafaţa arabilă, exista doar o secerătoare la 154,3 ha şi o semănătoare la 183,6 ha. Ei bine, potrivit statisticilor publicate de MADR, în 2009 existau în România 68.916 semănători mecanice, ceea ce raportat la suprafața arabilă înseamnă o semănătoare la 138,5 ha (pagina 16 din documentul atașat). Multe nu s-au schimbat, așadar.
Iată ce spune Pșeneac despre consultanții, funcționarii și specialiștii din agricultura.
Agronomii nu trebue să stea la birouri și să facă agricultură pe hârtie și politică, ci trebue să coboare jos în mijlocul plugarilor îndemnându-i și dând exemple în acest sens. Pentru ca micile proprietăți țărănești să dea foloasele îndestulătoare, trebue ajutate și conduse cu pricepere organizându-le și îndrumându-le prin specialiști de toate categoriile. Agronomul comunal trebue să stea veșnic în mijlocul proprietății țărănești, dând exemple vii pe tărâmul agriculturii. (...)
Toată lumea trebuie să înțeleagă că agricultura nu trebuie socotită o simplă muncă câmpenească ci o știință mare care cere de aplicat anumite metode pentru a putea culege roadele ei.
Și ajungem, în final, la problema fărâmițării terenului agricol și a asocierii.
Îmbunătățirea agriculturii și ridicarea producției pe proprietate mică nu poate fi făcută decât prin cooperație. Aceasta este singura formulă care trebue aplicată pentru a scăpa din ghearele mizeriei în care ne zbatem. Cooperația este chemată să îndeplinească înfrățirea noastră economică. Cooperative de producție agricolă cât mai multe și mai tari se cer în fiecare sat, sau cel puțin în comunele mai populate. Iată ce trebue satelor! Cooperația este singura scăpare pentru organizarea agriculturii țărănești; însă cooperație cu cooperatori harnici și cinstiți. Noi cooperația o avem și acuma dar n-avem cooperatori decât puțini.
Concluzia domnului Pșeneac, agronom și cooperator în România anului 1936, este valabilă și astăzi. Avem politici, dar nu se aplică. Avem sisteme, dar nu funcționează.
Chiar astăzi, când scriu acest material, comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloș se află la Sibiu unde participă la un seminar despre viitorul micilor producători. Dânsul consideră că atâta vreme cât micii producători găsesc căi să-și comercializeze produsele, trebuie să găsim modalități să-i sprijinim. Un astfel de sprijin ar putea fi promovarea asocierii, inclusiv prin stimulente financiare. Dar nu despre asta este vorba.
Nu aceasta aș vrea să fie concluzia. Ceea ce am încercat să arăt este că ideea de cooperație, de cooperativă, nu trebuie asociată cu perioada comunistă. Naționalizarea forțată a deturnat sensul unei soluții cât se poate de funcționale: asocierea în grupuri de producători. Cooperativa nu a făcut-o nici Petru Groza, nici Gheorghiu Dej.
Ea a fost rezultatul muncii unor oameni precum domnul agronom Pșeneac care, la un moment dat, căutau și ei soluții pentru a ieși din criză.
ClubAgricultura.ro - intrebarea zilei
Sunteti de acord cu recomandarea madr - renuntati la aratura de toamna?
Intrebare: Ministerul Agriculturii a emis, in aceasta toamna, un set de recomandari tehnologice adaptate la toamna din 2011, extrem de secetoasa. Printre acestea, specialistii recomanda renuntarea la araturile de toamna si inlocuirea acestei lucrari cu discuitul. Ce parere aveti despre aceasta recomandare?Raspuns: Depinde de foarte multi factori, eu nu recomand renuntarea la aratura de toamna, in primul rand solu... citeste tot raspunsul aici
Articole conexe:
Ultima ora
- » Subventia pe suprafata 2012: Aproape 22.000 de cereri de subventii in Teleorman, toti se intreaba cand se va plati subventia
- » Zootehnie 2012: Situatia subventiilor pe cap de animal la Calarasi, la speciile ovine si caprine
- » Situatia cererilor pentru subventia pe suprafata depuse in Harghita, in 2012
- » Subventiile agricole dupa 2014, subiect de maxim interes discutat astazi la conferinta Focus on Agriculture
- » Calendar PNDR 2012: A fost prelungita masura 121 - Modernizarea exploatatiilor agricole
Comentarii
10 comentarii
agricultorul 2010-10-28 21:32:34
Bravo Bela bacsi le-ai spus-o bolsevicilor! Sa moara de ciuda ca nu au de unde fura!
bela 2010-10-23 22:30:39
Nu vrei tu autorule sa cobori primul acolo in mijlocul proprietatii taranesti si sa nu dai tu sfaturi de colectivizare. Ca eu am trait acele vremuri si nu vreau sa se mai intoarca. Sunt ferme in Austria de 2 ha si nu zice nimeni ca trebuie comasate. Ce visati voi care ati fost sefii C.A.P.-urilor, nu se va mai intampla.
Dan Capitan de Plai 2010-10-23 09:25:35
Intersul guvernantilor in ultimii 20 de ani a fost sa aiba un tarn sarac pe care sa-l poata folosi cum vor la alegeri!
Alice Nadăș 2010-10-19 14:23:34
Un articol foarte documentat, frumos așezat în pagină atât din partea AGRONOMULUI cât și cel al omului de presă. Similitudinea este evidentă, dar acest fapt se datorează ,,complicității,, între țărani și autorități. Autoritățile s-au prefăcut că le pasă de poporul alegător și poporul alegător s-a prefăcut că muncește și se dezvoltă și plătește impozite. A fost o reticență la obligația fiecăruia de a se dezvolta profesional și organizațional. Iată rezultatul: o masă de manevră (poporul rural sau urban) care se clatină de nesiguranță de 74 de ani. Trist ! Acest articol documentat ar trebui mediatizat mai mult.
Istratie Dumitru 2010-10-18 07:39:41
Cand sistemul POLITIC distrugere formele asociative la ce sa te mai astepti? Avem exemplu in Timis, locul unde este catedra marilor profesori universitari. Cine ii va sactiona pe acesti profesori care primesc banul public pe masa si denigreaza asociatiile, le saboteaza? Avem un exemplu si este de ajuns. Mai toti se prerinda pe la Centrele Judetene ca buni promotori. Ce lasa in urma lor? Haos si paguba. Doreste cineva un exemplu? Il am. Ce a facut ANCA si stabii lor din judete in 10 ani? Au tocat banul public, banul UE si pe ici pe colo au carpit un "sac,,.
Nu generalizez.
Dan
POPA 2010-10-16 21:44:53
Puteti dezvolta subiectul kibutzurilor din Israel? Ca tot vorbiti despre cooperative si despre echitatea lucrului in agricultura. Si despre cum se face agricultura si irigatii in Israel.
POPA 2010-10-16 21:41:36
Puteti dezvolta subiectul kibutzurilor din Israel?
Ovidiu Hurduzeu 2010-10-15 21:47:59
Ma numesc Ovidiu Hurduzeu, scriitor roman stabilit in SUA. Pentru a fi acceptate, valorile colaborarii trebuie sa fie promovate prin toate canalele mass media si prin o intensa munca de convingere dusa printre agricultori. In acest scop, ar trebui antrenati preotii si cadrele didactice de la sate. Este nevoie de schimbarea actualului model economic, care promoveaza egoismul si coruptia, cu un model al ECONOMIEI CIVICE care sa acorde o importanta preponderenta valorilor agrariene, apararii mediului inconjurator si dezvoltarii durabile. Exista deja personalitati care promoveaza acest model in Romania cum ar fi, de pilda, expertul Calin Georgescu, care are sanse sa devina viitorul prim ministru al Romaniei in cadrul unui guvern de tehnocrati.Din declaratiile sale (vedeti interviu recent din "Adevarul" ) reiese in mod clar ca sprijina asocieriile de tip cooperatist si raspandirea larga a micii proprietati productive. Exista si miscari intelectuale, cum ar fi "A Treia Forta. Romania profunda" care sustin neconditionat formarea de cooperative. In conferintele pe care le-am sustinut vara aceasta in Romania, am observat si un interes al Bisericii ortodoxe in promovarea unei economii civice care sa sustina cooperatia. Exista multe premise favorabile. Din pacate, toate aceste forte care ar sustine asopcierile de tip cooperatist nu se cunosc intre ele, nu actioneaza intr-o retea. Ziuaonline.ro este un exemplu de publicatie dedicata idealurilor economiei civice, agriculturii sustenabile si idealului cooperatist. Sa ne cautam si sa ne sprijinim unul pe altul si nu ne va fi rau! Hai sa fim cu totii cooperatori!
Vasilw 2010-10-15 21:13:11
Pana nu scapam de parcelute nu se va alege nimic de agricultura romanesca.
Prima data sa avem ce produce m dupa care ne gandim si la desfacere!
Marcel Cucu 2010-10-15 17:14:12
Avem nevoie de intelepciune de acest fel, dar devine din ce in ce mai greu sa convingi o atitudine de neincredere in valorile colaborarii.
Continuam sa facem piata la capatul tarlalei, sau mai bine zis sa acceptam piata impusa la capatul tarlalei, pentru ca nu putem accepta sa ne valorificam productia in partide mari, negociabile. Daca incerci sa convingi ca depozitele zonale ale fermierilor ne-ar permite negocierea favorabila, ti se raspunde ca e riscant sa pui produsele sub lacatul altuia...
La fel cu serviciile, cu aprovizionarea, etc.